Prelucrarea lemnului
Advertisement
Prelucrarea lemnului este un alt mestesug care reprezinta o constanta in arta traditionala romaneasca. Lemnul a fost intotdeauna un material sensibil in care mesterul popular a pus atat indemnare cat si simt artistic. Lemnul se preteaza la intrebuintari diverse, decorarea propriu-zisa relizandu-se cu unelte simple (topor, dalta, barda, briceag). Din punctul de vedere al tehnicii, nu este vorba de o sculptura in lemn propriu-zisa, in sensul ca nu se realizeaza detasarea completa a unui volum, tehnicile folosite fiind: crestarea, incizia, pirogravarea, cojirea, cioplirea, impletirea, incrustarea sau tehnica ronde-bosse. Din punct de vedere ornamental, obiectele de lemn suplinesc lipsa culorii prin evidentierea insusirilor naturale ale esentei lemnului.
Ads
Motivele ornamentale folosite pot fi geometrice (zimti, spirale, cercul incizat, patratul, rombul, funia sau torsada, arcul de cerc etc), zoomorfe (reprezentarea sarpelui), ornamente vegetale (crenguta de brad, frunza, con, floare), antropomorfe (compozitii realizate prin incizii ce expune, de obicei, ciobanul cu oile) cosmice, liber desenate si mixte.
Intre zonele in care se practica prelucrarea artistica a lemnului, se remarca Maramures prin sculptura portilor (Mara) sau a crucilor ('Cimitirul Vesel' din Sapanta), localitatea Codru (Tara Chioarului), Fundu Moldovei in Bucovina (centru de prelucrare a lemnului si de constructie a instrumentelor populare), Salatruc in zona Bacaului, Poieni in Cluj si zona Salajului cu localitatile Fildu de Jos, Creaga si Buciumi care se disting ca centre cunoscute pentru sculptura portilor de lemn, sau centrul de la Buntesti in Bihor.
