Este situat in partea sudica a tarii, in centrul Campiei Romane si are o
suprafata de 228 kmp. Municipiul Bucuresti este capitala tarii, fiind primul
dintre orasele tarii cu cel mai mare si mai important centru politic, economic,
financiar-bancar, cultural-stiintific, comercial, sportiv si turistic al tarii,
cuprinzand administrativ 6 sectoare. Bucurestiul se situeaza pe un relief de
campie, fragmentata de vai, cu terase locale, interfluvii largi si netede, cu
aspect de campuri ce coboara in panta lina de la NNV - SSE. Clima este temperat
continentala, moderata cu nuante excesive. Verile sunt calde, uneori toride si
deseori secetoase, iar iernile sunt reci, cu zapezi abundente, insotite frecvent
de viscole. Reteaua hidrografica este reprezentata in special de raul Dambovita
si afluentul sau Colentina, precum si unele lacuri amenajate ca puncte de
agrement, cum ar fi Baneasa, Herastrau, Tei, Floresca, Mogosoaia, etc.
Municipiul Bucuresti a fost mentionat documentar abia in seculul al XV-lea,
desi aici au fost atestate urme de locuire ce dateaza inca din Paleolitic,
Neolitic, Epoca Bronzului si Epoca Fierului, precum si din timpul Dacilor si al
Romanilor, lucru dovedit in urma unor sapaturi arheologice. Bucurestiul nu a
fost inclus in provincia Dacia romana, insa au reusit sa patrunda aici elemente
de cultura romana, datorita deplasarii dacilor liberi si Dacia romana. In
secolele X - XI, Capitala era numita targ, iar in a II-a jumatate a secolului al
XV-lea, a trecut la faza de oras, procesul de urbanizare, desfasurandu-se in
secolul al XVI-lea. In iunie 1533, apare primul document in care Bucurestiul era
atestat ca oras.
Economia orasului s-a dezvoltat foarte mult prin aparitia mestesugarilor,
comerciantilor, prin sporirea numarului negustorilor autohtoni si straini,
inmultindu-se totodata si cladirile dregatorilor boieresti, aparand astfel
primele edificii impunatoare – Palatul Voievodal (Curtea Veche) si Biserica
„Buna Vestire”, ambele fiind ridicate in timpul domniei lui Mircea Ciobanul.
Dupa invazia otomana din 1595, capitala a fost incendiata, orasul refacandu-se
foarte greu in urma distrugerilor. In 1844, a fost executat sistemul modern de
alimentare cu apa al orasului prin tevi metalice fiind construite apoi palatele
Ghica, Sutu, Stirbei, etc, Eforia Spitalelor, Arhiva Statului s.a.
Cutremurul din 1838 si inundatiile provocate de revarsarea Dambovitei in
1839, au dus la noi suferinte si distrugeri. Orasul s-a refacut insa, devenind
un centru al renasterii spirituale si nationale. Sfarsitul secolului al XIX-lea
si inceputul secolului al XX-lea au insemnat o intensa activitate de construire
a unor edificii publice monumentale la care au contribuit atat arhitecti romani
cat si francezi, construindu-se astfel cladiri importante ca Atheneul Roman,
Palatul de Justitie, Biblioteca Centrala Universitara, etc. Sfarsitul secolului
al XX-lea, a fost marcat de Revolutia de la sfarsitul lunii decembrie 1989,
soldata cu prabusirea sistemului comunist din romania si totodata cu 640 de
victime si 1040 de raniti.
Aceasta cladire impunatoare, a fost realizata intre anii 1967-1970, dupa proiectul unui colectiv de arhitecti coordonati de Horia Maicu, Romeo Stefan si N.Cucu. Fatada a fost realizata in stilul manastirilor din nordul Moldovei, fiind renovata pe la mijlocul anilor ’70. Cladirea se compune dintr-o sala mare de spectacole cu peste 900 de locuri, o scena ampla, o sala mai mica, cu peste 500 de locuri, destinata spectacolelor de opereta, un muzeu al Teatrului National si un spatiu destinat expozitiilor de arta plastica.
Este situat pe ambele maluri ale lacului Herastrau si se intinde pe 187 ha, fiind unul dintre cele mai mari si mai frumoase parcuri din Bucuresti. A fost amenajat in perioada 1936 - 1939. In incinta parcului, se afla Muzeul Satului, un cinematograf in aer liber, un parc de distractii pentru copii, terenuri si baze sportive, numeroase busturi ale oamenilor marcanti din cultura nationala si universala, numeroase alei, chioscuri, o vegetatie arboricola foarte bogata.
Parcul Cismigiu sau Gradina Cismigiu, este situat in centrul capitalei si este cel mai vechi si mai frumos parc din Bucuresti, extins pe o suprafata de 17 ha. Lucrarile de amenajare au inceput in 1847, cand a fost chemat de la Berlin arhitectul vienez Karl Fr.Wilhelm Meyer, acesta fiind seful lucrarilor de realizare a parcului, precum si a altor gradini publice din Bucuresti. Meyer a adus (din judetul Dambovita si Gorj) si a plantat aici, cca. 30 000 de arbori si arbusti, precum si numeroase plante ornamentale aduse de la Brasov si de la Viena.
Acest parc este situat la poalele Dealului Filaret, a fost amenajat in perioada 1900 - 1906, dupa planurile arhitectului peisagist francez, E.Redont si se intinde pe o suprafata de 36 ha. In incinta parcului au fost realizate pavilioane expozitionale si alte cladiri anexe.
Palatul a fost ridicat intre anii 1857 - 1869, avand o constructie masiva, realizata in stil neoclasic, dupa planurile arhitectului Alexandru Orascu, care a colaborat cu Karl Storck, in vederea decorarii cladirii. Cladirea a fost inaugurata la data de 14 decembrie 1869. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, palatul a fost partial distrus de bombardamentele aeriene, fiind refacut abia in deceniul opt al secolului XX. In prezent, adaposteste facultatile de Geologie, Geografie, Istorie, Filozofie, Drept, Institutul de Studii S-E Europene, etc.
A fost construit in stil neogotic, cu elemente de stil romanic, in anii 1833 – 1834, dupa planurile arhitectilor vienezi Johann Weit si Conrad Schwinck. In 1863, sculptorul Karl Storck, a efectuat unele lucrari in interior. In anul 1932, cladirea a fost vanduta Bancii Crissoveloni, aceasta din urma cedand-o Primariei orasului Bucuresti. Din 1959, Palatul adaposteste Muzeul de Istorie si Arta al municipiului Bucuresti, ce pastreaza documente si piese arheologice, obiecte originale si fotografii privind istoria Bucurestiului.
A fost construit intre anii 1833 – 1835, de catre M. Sanjouand, dupa planurile arhitectului Joseph Hartl. Un timp a servit ca resedinta particulara domnului Barbu Stirbei. Cladirea este un edificiu nu prea mare, in constructia ei folosindu-se unele elemente grecesti (coloane si cariatide). Intre anii 1983 – 1989, a adapostit Muzeul Ceramicii si a Sticlei.
Este cea mai grandioasa constructie administrativa din Europa, realizata intre anii 1984 - 1989 si include sute de birouri, zeci de saloane de receptie sau pentru manifestari stiintifice, culturale, social-politice, zeci de sali de conferinta. Ca dimensiune, ocupa locul doi in lume, dupa cladirea Pentagonului din Washington.
A fost construit in anul 1822 in stil neoclasic, de catre domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica. Acest impunator edificiu, a intrat, ceva mai tarziu, in posesia Prefecturii judetului Ilfov, gazduind, ulterior, pe rand mai multe institutii de stat, printre care si Ministerul Sanatatii.
Constructia cladirii a inceput in anul 1890, dupa planurile arhitectului francez A.Ballu si a fost terminata in 1895, de catre Ion Mincu, in stilul Renasterii franceze. Corpul central al cladirii este precedat de scari si prevazut cu un portic dominat de 6 pilastri masivi, terminandu-se la partea superioara cu statui alegorice din piatra, ce semnifica Legea, Dreptatea, Justitia, Adevarul, Forta si Prudenta, opere create de sculptorul Karl Storck. Intre anii 1991 - 1994, palatul a fost supus unor ample lucrari de renovare.
A fost construita intre 1713 - 1715, la insistentele mitropolitului Antim Ivireanul, pe locul unei vechi bisericute din lemn. Biserica manastirii poarta hramul „Duminica Tuturor Sfintilor” si are fatada precedata de un pridvor deschis, sprijinit pe zece coloane de piatra, decoratiile apartinand stilului brancovenesc. Intre anii 1860 - 1863 au fost facute unele reparatii de catre arhitectul Johann Schlatter, tot atunci, fiind si pictata in interior de Petre Alexandrescu.
A fost construit in anul 1893, dupa planurile arhitectului francez Paul Gotterau, fiind situat pe colina Cotroceni, vizavi de Gradina Botanica. Palatul a servit ca resedinta permanenta printului mostenitor Ferdinand. La inceputul secolului XX, aripa de nord, a fost refacuta de catre arhitectul Grigore Cherchez, adaugandu-i-se un pitoresc foisor. In prezent, este resedinta Presedintelui tarii si loc de primire a oaspetilor straini.
A fost construit intre anii 1898 - 1900, dupa planurile arhitectului I.D.Berindei, in stilul barocului francez. Fatada cladirii are o intrare monumentala, precedata de niste trepte din marmura, strajuita de doi lei sculptati in piatra si ocrotita de o copertina in forma de scoica. Interiorul este decorat cu picturi realizate de Arthur Verona, G. D. Mirea si Nicolae Vermont. In prezent, gazduieste Muzeul „George Enescu”
A fost dezvelit la 17 august 1957 si este inchinat ostasilor romani care au luptat in cel de-al doilea razboi mondial. Este format dintr-un grup statuar ce infatiseaza un aviator, un marinar si un infanterist, acesta din urma tinand in mana o ramura de stejar, ca simbol al victoriei. Monumentul este turnat in bronz si este asezat pe un soclu de granit, inalt de 6 m.
Situat in Piata Garii de N, acest monument, opera a sculptorilor C.Medrea si I.Jalea, este inchinat muncitorilor feroviari care au inscris acte de eroism in timpul primului razboi mondial. Monumentul infatiseaza un muncitor feroviar si o femeie cu o cununa de lauri in mana stanga, tinand-o deasupra capului muncitorului feroviar. De o parte si de alta a soclului principal se afla cate un grup alcatuit din doi muncitori.
