Judetul Dolj este asezat in partea sud-vestica a Romaniei, pe cursul inferior
al Jiului, pe stanga Dunarii, la granita cu Bulgaria. In componenta judetului
(cu o suprafata de 7414 kmp) sunt incluse orasele Bailesti, Calafat, Filiasi,
Segarcea si municipiul Craiova – resedinta judetului. Relieful judetului este
predominant de campie, fiind reprezentat prin doua trepte distincte, orientate
pe directie N-V. Astfel, in partea de N, se desfasoara unele zone mai inalte, cu
aspect colinar si de platouri piemontane, ce apartin extremitatii sudice a
Piemontului Getic, iar in V se desfasoara sectorul vestic al Campiei Romane.
Clima este temperat continentala de campie, cu temperaturi mai ridicate
(11,7oC la Calafat ) si precipitatii mai reduse (nu depasesc 500 mm
anual).Verile sunt calde si iernile moderate, numarul zilelor fara inghet fiind
in jur de 220 pe an. Vanturile bat cu o frecventa mare din SE, NV, EV. Reteaua
hidrografica este reprezentata in special de cursul inferior al Dunarii (care
formeaza granita judetului Dolj, cu Bulgaria),cu afluentul Desnatui si Jiul cu
afluentii Gilort, Motru, Argetoaia, Rasnic si Amaradia. Sapaturile arheologice
efectuate pe teritoriul judetului Dolj, au scos la suprafata urme a numeroase
asezari omenesti, ce atesta locuirea pe aceste meleaguri din Neolitic si pana
astazi.
Printre judetele Olteniei, apare mentionat documentar, in sec. XV, Judetul de
Balta, denumit mai tarziu (pe la inceputul sec. XVI) Jiul de Jos si apoi Dolj.
Denumirea judetului Dolj, deriva din cuvantul slav „dolji” sau „dolje” (care
inseamna jos, de jos). In anul 1700, apare pentru prima data pe o harta,
intocmita de Constantin Cantacuzino, sub numele Jiul inferior. In 1950, in urma
unor restructurari administrativ teritoriale a fost desfiintat judetul Dolj,
fiind integrat alaturi de alte judete, in regiunea Oltenia. La 17 februarie
1968, datorita reorganizarii administrativ teritoriale a fost reinfiintat
judetul Dolj, in componenta sa, aflandu-se in prezent 5 orase, 94 comune si 380
de sate.
Este o rezervatie forestiera amplasata in comuna Poiana Mare, judetul Dolj. Este formata dintr-o padure de salcami batrani, apreciata pentru continutul lemnos si dimensiunile arborilor, unici in Europa.
Ctitorita de boierii Craiovesti, in jurul anilor 1500 si mentionata documentar in 1530. Biserica manastirii, construita in 1633 pe locul vechii biserici, poarta hramul „Sfantul Nicolae”. A fost refacuta de Matei Basarab si Constantin Brancoveanu. Pastreaza fragmente de picturi murale originare din 1792, unele fiind refacute in 1852 si 1903.
Manastirea Jitianu, este o manastire de calugari si a fost construita intre anii 1654 -1658 (pe locul alteia mai vechi, ctitorie a lui Mircea cel Batran) la insistentele vistiernicilor Ghinea Bratasanu si Udriste. Aceasta manastire a suferit reparatii succesive, intre anii 1701 - 1932. In prezent, manastirea adaposteste o colectie valoroasa de icoane executate pe lemn si pe sticla, iar in curte se afla o plantatie de duzi, ce dateaza din timpul lui Alexandru Ioan Cuza si care a fost declarata monument istoric.
A fost construita in perioada 1506-1512, fiind apoi refacuta in 1571-1572 de banul Stefan si fiul sau Parvu si pictata in 1574. Biserica manastirii poarta hramul „Sfantul Nicolae”, a fost pustiita in 1781, iar in 1834 apele Jiului au daramat clopotnita. Constructia manastirii a fost facuta din caramida si are un plan treflat si un altar heptagonal. La 11 ianuarie 1838, a cazut in ruina, din cauza unui cutremur, fiind refacuta mai apoi. A fost restaurata si reinfiintata ca manastire, dupa primul razboi mondial de catre Comisiunea Monumentelor Istorice.
Fantana a fost construita in 1613 dupa un plan patrat, pe fiecare latura avand cate o nisa, iar pe laturile de S si de V au mai fost efectuate doua inscriptii, una cu litere latine si una cu litere chirilice. In 1651 a fost atribuita lui Matei Basarab, acesta refacand-o, de unde mai poarta si numele de „Fantana Basarabestilor”.
A fost construita in perioada 1750-1764 in satul Almaj, din judetul Dolj. In 1896 a fost modificata, incaperile fiind decorate cu picturi in fresca, inspirate din fabulele lui Esop.
A fost construita la sfarsitul sec. XVIII (nu se cunoaste anul), de familia Jianu. Casa a fost construita pe plan dreptunghiular pe doua niveluri, iar in 1918 a fost refacuta pe fundatiile celei vechi.
Data constructiei acestei cladiri, nu se cunoaste cu exactitate, dar se stie ca exista in 1783. Este o cladire construita pe plan dreptunghiular, cu elemente traditionale specifice si o arhitectura sobra, apartinand boierilor Glogoveni. In aceasta casa a locuit o vreme si Tudor Vladimirescu, care devenise omul de afaceri al boierului Glogoveanu. Cladirea a fost restaurata in anii 1801 si 1840. Intre 1913 -1949 aici si-a avut sediul Primaria orasului Craiova, iar in prezent se afla Tribunalul judetean Dolj.
A fost construita in 1699, la initiativa domnitorului Constantin Brancoveanu si reprezinta cea mai veche constructie civila din oras si unul dintre cele mai vechi monumente de arhitectura de acest gen din tara. Constructia acestui monument, a fost facuta pe locul unui edificiu mai vechi (ce dateaza din secolul al XV-lea), care apartinea marii familii boieresti a Craiovestilor. In 1750, aici a functionat prima scoala romaneasca din Craiova. In prezent, adaposteste Muzeul de Etnografie si Arta Populara.
Aceasta biserica este o ctitorie a lui Matei Basarab si dateaza inca din perioada 1651-1652, fiind ridicata pe locul uneia mai vechi. Constructia bisericii s-a facut dupa un plan in forma de cruce greaca, avand un pridvor deschis, o turla pe naos si doua pe pronaos. A suferit mari stricaciuni dupa cutremurul de la 11 ianuarie 1838, fiind refacuta intre 1885 -1889 dupa planurile arhitectului francez Emile Lacomte de Nouy. In 1906 si 1933 a fost renovata, tot atunci fiind executate si picturile murale interioare, de catre pictorii francezi Menipot si Bories.
