Dambovita
Este asezat in partea central sudica a Romaniei, in zona subcarpatilor munteni, in bazinele superioare ale raurilor Ialomita si Dambovita. Cu o suprafata de 4 054 kmp, judetul Dambovita cuprinde orasele Fieni, Gaiesti, Moreni, Pucioasa, Titu si resedinta judetului, Targoviste. Relieful judetului este variat, fiind dispus in trei trepte distincte, ce coboara de la N la S, trecand din zona montana in cea de deal, apoi in cea de campie. Clima este temperat-continentala, cu unele diferentieri, in functie de unitatile de relief, fiind caracterizata prin veri foarte calde si ierni nu prea friguroase. Reteaua hidrografica, este reprezentata in primul rand de raurile Ialomita si Dambovita si apoi de Cricovu Dulce, Parscov, Colentina, Neajlov, Dambovnic, precum si unele lacuri antropice, construite pentru irigatii si piscicultura. Vestigiile istorice, ce au fost descoperite pe teritoriul judetului Dambovita, atesta locuirea pe aceste meleaguri inca din Paleoliticul inferior si pana in prezent. Municipiul Targoviste, resedinta judetului Dambovita, a fost o vreme capitala Tarii Romanesti, pana spre sfarsitul secolului al XVII-lea, cand municipiul Bucuresti a devenit capitala tarii, definitiv. Judetul Dambovita a fost atestat documentar pentru prima data in 1512.
Statiune balneoclimaterica de interes general, cu functionare permanenta, situata intr-o zona de dealuri si de coline impadurite, pe Valea Ialomitei. Aici se intalneste un climat de dealuri, cu temperatura de 9°C. Numeroasele izvoare cu apa minerala, sunt indicate pentru tratarea afectiunilor reumatismale, post-traumatice, respiratorii, dermatologice, fiind dotata cu doua hoteluri medical-balneare, un complex sanatorial, un pavilion de hidrofizioterapie, piscine pentru kinetoterapie, etc.
Biserica a fost construita in 1517, la initiativa clucerului Manea Persanu si a sotiei sale Vladoiu si poarta hramul „Sfanta Vineri”. In 1656, biserica a fost reconstruita, Doamna Balasa, sotia lui Constantin Serban, a profitat de acest lucru si a construit in interiorul bisericii un azil pentru saraci si batrani, fiind primul azil de acest gen din Tara Romaneasca. Dupa cucerirea orasului Targoviste de catre trupele lui Sinan-pasa din 1595, biserica a fost inconjurata de un zid dublu, foarte inalt. In prezent, in interiorul bisericii, se afla mormantul Doamnei Balasa.
A fost ridicata intre 1495 - 1508, de Radu cel Mare, reprezentand un valoros monument de arhitectura medievala din Tara Romaneasca. Comisarii imperiali Pezzin si Szuhay, ce erau veniti la Mihai Viteazul, pentru a purta tratativele privind incheierea tratatului dintre domnitor si imparatul Rudolf, au fost primiti la Dealu, in 1598. Intre secolele XVIII - XIX, manastirea a fost folosita ca inchisoare pentru cei pedepsiti de domnie, iar in timpul Razboiului de Independenta, a servit ca lagar pentru prizonierii turci.
Reprezinta un complex format din mai multe constructii: bisericile Domneasca Mare si Domneasca Mica, ruinele Palatului Domnesc, construit de catre Petru Cercel in anul 1584 si Turnul Chindiei in partea de NV. Intre 1847 - 1851, Gh.Bibescu a restaurat Turnul Chindiei, desi intre 1977 - 1990, Turnul a suferit din nou, mari deteriorari. Acest monument istoric, a servit ca turn de aparare si supraveghere, numele sau provenind de la un joc (Chindia), ce se juca langa turn.
A fost construita intre 1644 - 1645 de catre domnul Vasile Lupu si poarta hramul „Invierea Domnului”. Aceasta biserica a fost construita pe locul unui lacas mai vechi al lui Stelea Spataru, in semn de prietenie cu voievodul muntean Matei Basarab, biserica purtand totodata si numele de „Biserica Impacarii”. In secolul XVIII - XX, in urma unui jaf, biserica a necesitat reparatii repetate. In apropierea clopotnitei, in chiliile care se mai vad si astazi, a functionat o scoala greceasca.
Biserica a fost construita din caramida si mortar, zidurile avand peste 1 m grosime, fiind conceputa dupa tipul traditional cunoscut in Tara Romaneasca.
Biserica ce poarta hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost construita intre anii 1584-1585 de Petru Cercel si reprezinta unul dintre cele mai importante monumente ale arhitecturii bizantine. In urma unui incendiu, a fost reparata si pictata intre 1697 - 1699, la initiativa lui Constantin Brancoveanu. Astazi se mai observa in nisa din dreapta altarului, unele resturi ale picturii de atunci, cu toate ca biserica a suferit unele renovari in perioada 1961 – 1966.
