Braila
Judetul Braila este situat in SE Romaniei, pe cursul inferior la Dunarii si are o suprafata de 4766 kmp. In cuprinsul sau se incadreaza orasele Faurei, Ianca, Insuratei si Braila - resedinta judetului. Acest judet se intinde pe un relief de campie, cu interfluvii netede intinse, avand aspectul de ses, fiind reprezentat de campii de tip Baragan si de luncile Dunarii, Siretului, Buzaului si Calmatuiului. Clima este temperat continentala moderata, caracterizata prin ierni friguroase, ce sunt adeseori marcate de viscole puternice si veri calduroase si secetoase (aici s-a inregistrat temperatura maxima pe tara, de 44,5°C). Temperatura medie anuala variaza intre 10,3°C si 10,5°C, cu precipitatii atmosferice anuale de 400 - 500 mm si vanturi predominante ce bat in special din partea de N si NE. Reteaua hidrografica este foarte bine reprezentata, in special de cursurile inferioare ale Buzaului, Calmatuiului si a Dunarii, care impreuna cu cele doua brate ale sale, Bratul Dunarea Veche si Bratul Cremenea, formeaza Balta Brailei sau Insula Mare a Brailei. Judetul Braila apare mentionat documentar, prima oara la sfarsitul secolului al XIII-lea, sub numele de ’Proilavan’, fiind unul dintre cele mai vechi judete de pe teritoriul tarii, el datand inca de la intemeierea statului, Tara Romaneasca. Dupa 1542, orasul Braila si teritoriile din jur, s-au aflat sub ocupatie turceasca, aceasta situatie a tinut pana la 2 septembrie 1829, cand au fost restituite Tarii Romanesti, prin Tratatul de Pace de la Adrianopol. In 1646, judetul Braila a fost contopit cu judetul Ramnicu-Sarat, iar in septembrie 1950, a fost desfiintat si inclus in regiunea Galati, sub forma raioanelor Braila, Faurei si Insuratei, pana la 17 februarie 1968, cand a avut loc o noua reforma administrativ teritoriala a tarii, fiind reinfiintat ca judet de sine statator.
A fost construit in 1888 - 1889, cu silozuri vechi, ce au fost ridicate dupa planurile inginerului roman Anghel Saligny. La constructia acestuia s-a folosit pentru prima oara in lume prefabricate de beton armat.
Rezervatie forestiera (declarata la 24 septembrie 1979 cu 1700 ha), situata la 10 km E de municipiul Braila, in apropierea satului Lacu Rezii ce cuprinde exemplare de stejar brumariu (Quercus pedunculiflora), dezvoltate aici, in plina stepa, datorita conditiilor climaterice optime, unele exemplare seculare, in amestec cu arbori rari de stejar (Quercus robur), frasin (Fraxinus excelsior), artar tataresc (Acer tataricum), etc.
A fost realizat in 1909, pe soclul sau fiind marcata o corabie cu panze, simbolizand portul pescarilor.
Situat la 5 km SV de municipiul Braila si in NE Campiei Braila, la o altitudine de 25 m, acest lac clastocarstic (de crov), datorita apei cu o concentratie mare de sulfat de sodiu si de magneziu, precum si a namolului sapropelic, este foarte cautat pentru calitatile sale terapeutice. Pe malul lacului se afla statiunea balneoclimaterica, cu acelasi nume.
Lac de crov (clasto-carstic), format in Campia Brailei, in apropierea orasului Braila, contine apa sarata iar pe fund, namol sapropelic ce prezinta calitati terapeutice deosebite.
Liman fluvial, cu apa minerala, ce s-a format in Campia Brailei, pe stanga raului Buzau. Pe malul sau, s-a amenajat statiunea balneoclimaterica Caineni-Bai.
Rezervatie complexa (cu 5336 ha), situata in V si SV Baltii Brailei, intre Dunare la V si bratul Valciu la E. Insula Mica a Brailei a ramas in regim natural, in jurul sau existand numeroase lacuri, garle, brate parasite, grinduri fluviatile, zavoaie de plop alb si negru, salcii, pajisti de lunca si stufarisuri, precum si o fauna diversa, in care se incadreaza rata caraitoare, rata rosie, lebede, starcul cenusiu, egreta mica, precum si mistreti, pisici salbatice, lupi, vidre, nevastuici, dihori, etc.
Astazi numai ruine, aceasta cetate a fost ridicata in secolul al XVI-lea, de turci, dupa ocuparea orasului Braila. Constructia prezinta turnuri si bastioane de aparare, si a fost fondata pe locul unde astazi se afla cartierul Cetatuia. Conform unei schite din secolul al XVIII-lea, cetatea avea o forma pentagonala si juca un rol important in supravegherea Dunarii.
Aceasta biserica a fost initial o moschee ce data din secolul al XVII-lea, fiind transformata mai tarziu, intre 1831 - 1836 in biserica ortodoxa, adaugandu-i-se elemente specifice cultului ortodox si elemente orientale, care se mai pastreaza si astazi. In 1862, biserica a fost prelungita cu 7 m, iar intre 1993 - 1994 a fost consolidata si restaurata. Aceasta superba biserica, este una dintre putinele biserici din Romania, care nu are turla.
A fost construita intre anii 1863 - 1872, dupa planurile arhitectului Avraam Ianidis din Brusa si poarta hramul „Buna Vestire”. In constructia bisericii au fost realizate vitralii valoroase, fresce si picturi murale interioare, bine pastrate, executate de Gheorghe Tattarescu, in 1901 aceste picturi au fost completate de Constantin Livadas Liochis si refacute in 1945-1946 de Belizarie.
