Icoane pe sticla

Advertisement

Sub raportul continutului, pictura icoanelor are izvoare comune pentru toate cele trei regiuni istorice: Transilvania, Moldova si Tara Romaneasca, fiind legate direct de conceptia artei de traditie bizantina si orientala. Icoana nelipsita din casa traditionala romaneasca, se prezinta ca obiect de cult dar are si scop decorativ. Pictura icoanelor pe lemn, lucrate in stilul traditional bizantin, cere timp si foloseste formule transmise de-a lungul multor generatii. Cel de-al doilea mod de reprezentare a icoanelor este prin pictura pe sticla. Aceasta a evoluat de la pictura naiva la pictura elaborata.

Intr-o manastire de langa Cluj s-a inceput pictarea icoanelor pe sticla in secolul al XVIII-lea in urma interpretarii gravurilor. Genul acesta a devenit atat de popular, incat curand sate intregi s-au specializat in aceasta arta religioasa. Pe masura ce s-a extins in domeniul popular, pictura pe sticla a inceput sa infatiseze si viata rurala ca si valorile satului.

Arta icoanelor pe sticla a urmat, in concluzie, trei directii principale: interpretari dupa frescele manastirilor si gravurile vechi, replici dupa icoanele traditionale si imagini imprumutate din obiceiurile si ocupatiile locale. Marea frumusete a icoanelor pe sticla romanesti sta mai ales in cromatica ce confera o armonie de culori de o uimitoare subtilitate. Centre speciale in care aceasta forma a artei traditionale si religioase se manifesta, se intalnesc in Transilvania in localitatea Laz (judetul Alba) unde s-a afirmat o scoala populara de arte unde se invata si se practica pictura pe sticla dar si in Moldova in centrul de langa manastirea Necula - Gherla. Un centru in care icoanele pe sticla au o frumusete aparte, este si satul Botus. Icoanele realizate aici se remarca prin cromatica, o caracteristica aparte fiind faptul ca in marea lor majoritate, icoanele sunt lucrate in foita de aur.